1. Bună ziua, Ionuţ. Cât de diferită crezi că este implicarea în acţiuni de tineret în studenţie, faţă de liceu şi cât de diferită este implicarea în străinătate faţă de România?
Bună. Îmi este destul de uşor să răspund la această primă întrebare. Implicarea este oarecum asemănătoare. Am avut marea plăcere să învăţ patru ani într-un liceu în care era un mediu proactiv. Se organizau tot felul de evenimente, de la expoziţii de flori şi până la conferinţe naţionale pe teme de politică externă. Aşa e şi la facultate. Peste tot apare câte ceva. Singura diferenţă e că acum nu mai e nimeni care să tragă de tine să te implici. Acum tu decizi, eşti pe cont propriu. În plus, e oarecum greu pentru un puşti de liceu să pună pe picioare o activitate mai îndrăzneaţă. Mulţi oameni încă sunt de părere că tineri de 17-18 ani nu pot schimba ceva cu adevărat. Aceasta este o problemă de mentalitate a românilor, şi aşa fac trecerea la cea de-a doua întrebare. Aici este foarte uşor să te implici. La mine la universitate cred ca sunt aproape o sută de organizaţii şi societăţi afiliate la Uniunea Studenţilor care au programe bine stabilite. În plus, oamenii de aici au crescut cu un background destul de solid în ceea ce priveşte participarea activă în societate, spre deosebire de marea majoritate a celor din ţară care fac treabă de voie, de nevoie.
2. Cum ai început să fii atras de participarea în activităţi şi de organizarea lor?
Încă de mic copil, nu am avut stare. Tot timpul trebuia să fac ceva. De asemenea, lucrul în echipă şi ”furtunile de idei” ce apăreau în cursul discuţiilor m-au fascinat dintotdeauna. Totul a început de la chestii care pentru unii ar părea banale, gen strânsul frunzelor din curtea şcolii. Apoi au apărut conferinţe, evenimente importante atât la nivel local, cât şi la nivel naţional şi internaţional. Văzând că se poate, am încercat să fac şi mai mult. Şi, uite aşa, s-a ajuns la mult lucruri frumoase care mi-au marcat anii de liceu.
3. Care crezi că este reţeta de succes a unui proiect?
În primul rând, echipa. Contează foarte, foarte mult cu cine lucrezi, cât de uniţi şi cât de motivaţi sunt oamenii cu care lucrezi. De asemenea, planul de bătaie este important.
4. Care consideri că este cea mai importantă activitate la care ai participat?
Sincer să fiu, fiecare lucru are un loc în sufletul meu. Fiecare mi-a adus satisfacţii, chiar dacă nu am realizat pe moment. Pot spune doar că satisfacţia e mai mare atunci când lucrul pe care îl faci tu are parte de succes. De aceea, aş putea sa menţionez conferinţele naţionale GalMUN. Pe de altă parte, cea mai bună muncă în echipă am avut-o în Olanda, la TYA 11 şi la Bucureşti, la Youth Summit. Îmi aduc aminte şi acum cât de mulţumit am fost când mi-am dat seama că chiar am realizat ceva.
5. De când eşti la universitate, ce lucruri noi ai mai făcut?
Să vedem, o bucată de vreme nu am fost foarte, foarte activ. Am preferat să mă concentrez pe partea academică. Sunt membru în mai multe societăţi şi organizaţii (AIESEC, UNA, Debating Society etc.) De asemenea, încerc să pun în aplicare mai multe planuri pe care le-am conceput de mai multă vreme. Unele sunt legate de Romanian Society, care a fost recent creată aici la universitate, altele se leagă de mai vechea mea pasiune legată de Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului. Mai multe nu îţi pot spune în momentul de faţă. Sper ca totul să se concretizeze în maxim o lună. Oricum, o să te ţin la curent, cu siguranţă.
6. Ce plănuieşti să faci după ce termini universitatea? O să te întorci în ţară? Vei continua să te implici în proiecte pentru tineret?
Master, doctorat, poate mă apuc de profesorat. Sper, totuşi, să mi se împlinească visul de a ajunge diplomat. De întors, nu cred că mă voi întoarce. Probabil voi rămâne tot în Marea Britanie sau voi migra către State. Singurul lucrul cert e că mă voi implica în continuare în acţiuni de tineret, cel puţin până la vârsta de 25 de ani, când, oficial, nu voi mai fi tânăr.
« return.